Ce este artroza? Cauzele, simptomele și tratamentul patologiei

Artroza este o patologie cronică care are ca scop deteriorarea structurilor articulare ale aparatului locomotor. Principalul motiv care duce la apariția bolilor cronice este dezechilibrul metabolic, care duce la un proces progresiv de natură degenerativ-distrofică. Țintele reacției dăunătoare sunt cartilajul articular, țesutul conjunctiv, bursele, tendoanele, oasele și corsetul muscular. În forma cronică a patologiei, mușchii periarticulari sunt implicați în procesul inflamator, pierzând elasticitatea anatomică din cauza deformării și umflăturii articulațiilor. Pentru a elimina complicațiile asociate cu blocarea biomotilității scheletului și pentru a nu deveni dezactivat, trebuie să vă înarmați cu informații despre artroză - ce este, care sunt cauzele, simptomele și tratamentul.

Cauze și factori de risc pentru dezvoltarea patologiei

Procesul inflamator-distructiv în articulații începe adesea fără motiv. Artroza idiopatică (primară) are acest debut. Mecanismul de dezvoltare a artrozei secundare începe după anumite condiții și factori, și anume:

• Leziuni articulare (fractură, afectare meniscală, ruptură ligamentară, luxație, compresie + vânătaie, fractură osoasă).
• Displazie (dezvoltare intrauterină anormală a componentelor articulare).
• Încălcarea metabolismului material.
• Patologii de tip autoimun (artrita reumatoidă, psoriazis, gușă toxică autoimună, lupus eritematos sistemic).
• Artrita distructivă nespecifică (cu componentă purulentă).
• Infecții de diverse etiologii (tuberculoză, meningită, encefalită, gonoree, sifilis, hepatită).
• Patologii ale glandelor endocrine (diabet zaharat, gușă toxică, patologia glandelor suprarenale și a glandei pituitare).
• Disfuncție hormonală (nivel scăzut de estrogeni, androgeni).
• Reactii degenerative + distrofice (scleroza multipla, boala Perthes).
• Boli oncologice.
• Boli de sânge (hemofilie, anemie, leucemie).

Factori de risc care provoacă și duc la artroză:

1. Modificări legate de vârstă.
2. Obezitatea (greutatea corporală în exces duce la încărcări verticale constante, care suprasolicită articulațiile, care se uzează rapid, pierzând plăcile cartilaginoase).
3. Costurile profesionale, adică sarcina asupra unui anumit grup de articulații, ceea ce duce la inflamarea sau distrugerea prematură a acestora înaintea altor grupuri.
4. Consecințe postoperatorii: intervenții chirurgicale extrem de traumatizante cu extirpare a țesuturilor afectate (moale, cartilaginoase, osoase). După manipulări de restaurare, structura articulației nu are aceeași consolidare, astfel încât orice sarcină duce la artroză.
5. Un factor ereditar, adică artroza poate afecta unul sau mai mulți membri ai familiei.
6. Dezechilibru hormonal în timpul menopauzei sau după extirparea ovarelor la femei, prostată la bărbați.
7. Încălcarea echilibrului apă-sare.
8. Leziunile neurodistrofice ale coloanei vertebrale sunt un declanșator al artritei-artrozei glenohumerale, lombosacrale și șoldului.
9. Intoxicare cu pesticide, metale grele.
10. Variații de temperatură cu schimbări bruște plus hipotermie.
11. Traumă permanentă la un anumit grup de articulații.

Factorii de risc includ mediul, care a fost recent saturat cu radiații de fond ridicate, substanțe toxice (smog peste orașele industriale și în zonele industriale, precum și testarea frecventă a echipamentelor militare sau războaie interstatale, al căror rezultat sunt găuri de ozon + ultraviolete puternice. radiații). Apa de băut murdară + alimentele bogate în conservanți duc la dezvoltarea artrozei.

Mecanismul dezvoltării artrozei

Baza mecanismului de declanșare al artrozei este o întrerupere a lanțului proceselor de restaurare a celulelor cartilajului și corectarea zonelor de țesut conjunctiv afectate de către celulele tinere. Plăcile cartilaginoase acoperă strâns suprafețele terminale ale oaselor care fac parte din articulațiile locomotorii. Cartilajul normal din punct de vedere anatomic are o structură puternică, sunt netede, elastice, iar datorită lichidului sinovial, care este un material biologic pentru lubrifierea componentelor intra-articulare, alunecă. Este lichidul sinovial care dă mișcarea nestingherită a componentelor articulare unul față de celălalt.

Țesutul cartilajului și lubrifierea sinovială îndeplinesc funcția principală a efectului de absorbție a șocurilor, reducând abraziunea oaselor acoperite cu cartilaj. Capetele osoase sunt separate de pungi de lichid, iar un corset de ligamente și mușchi le stabilizează ferm. O anumită configurație și plex al aparatului muscular-ligamentar permite acestei structuri să efectueze mișcări biomecanice precise precum flexie, extensie, rotație + rotație. Designul, datorită împleterii ligamentelor, vă permite să vă mențineți ferm într-o anumită poziție, precum și să efectuați mișcări coordonate, menținând echilibrul corpului.

Stresul ridicat sau dezechilibrul hormonal duce la distrugerea plăcilor de colagen, expunând oasele. În aceste zone apar osteofite ascuțite; ele creează durere la orice mișcare a articulațiilor musculo-scheletice. Oasele se îngroașă, iar între osteofite se dezvoltă articulații false, care schimbă complet funcționalitatea organului de mișcare. Există mai puțin lichid sinovial din cauza traumatismei bursei (ruptura acesteia), iar întreaga structură articulară începe să sufere, alături de corsetul ligamentelor + mușchilor. Apare umflarea articulațiilor și poate apărea și o infecție microbiană. Zonele de osificare duc la limitarea mișcării și anchiloza articulației.

Etape de manifestare clinică a patologiei articulare: etape

Artroza se caracterizează prin trei etape de dezvoltare, constând din:

• Etapa I:nu există modificări morfologice speciale, trofismul nu este perturbat, lichidul sinovial este produs în cantități suficiente. Stabilitatea structurii articulare corespunde unei activități fizice medii. Cu munca forțată, apare durerea și umflarea articulației.
• Etapa II:se observă epuizarea plăcii cartilaginoase, se dezvoltă focare de insule osteofite și apare osificarea de-a lungul marginilor articulației. Sindromul durerii se intensifică, umflarea crește și apare disconfortul în mișcare. Pe măsură ce patologia avansează în stadiul cronic, durerea este constantă, este însoțită de inflamație cu perioade de exacerbare/remisie. Biomecanica este parțial afectată, pacientul scutește articulația.
• Etapa a III-a:placa cartilaginoasă este complet uzată; în locul cartilajului se dezvoltă un sistem de osteofite + articulații interosteofite false fixe la capete osoase. Forma anatomică este complet perturbată. Ligamentele articulare și mușchii sunt scurtate și îngroșate. Cea mai mică leziune poate provoca luxații, fracturi și fisuri. Trofismul organelor locomotorii este deteriorat, astfel încât acestea nu primesc cantitatea necesară de sânge și substanțe nutritive. Nervii ciupit conduc la o reacție dureroasă severă, care dispare doar după administrarea de analgezice puternice sau medicamente din grupul COX1/COX2.

În mod convențional, mai poate fi adăugată o etapă: a patra - ultima etapă cu un tablou clinic viu de inflamație, infecție, durere insuportabilă, imobilizarea articulațiilor bolnave, febră mare și o afecțiune severă. Această etapă este cea mai severă, care poate duce la sepsis și moarte.

Sindromul durerii artroze

Durerea este caracteristică artrozei. Se intensifică odată cu mișcarea, cu activitatea fizică, cu modificările condițiilor meteorologice, cu schimbările de temperatură, nivelul de umiditate și presiunea atmosferică. Durerea poate fi declanșată de orice poziție a corpului sau de mișcări bruște. Mersul pe jos, alergatul și statul vertical prelungit pun o anumită sarcină asupra articulațiilor dureroase, după care începe durerea acută sau dureroasă. În prima și a doua etapă a patologiei, sindromul dureros dispare fără urmă după o noapte de odihnă, dar în stadiul avansat durerea este constantă și nu dispare. Stratul de absorbție a șocurilor afectat, nervii ciupiți și vasele de sânge duc la un proces de stagnare cu trofism afectat și acumulare de lichid interstițial. Umflarea provoacă durere acută pulsantă.

Specific artrozei este durerea după o pauză lungă cu un impuls motor ascuțit; această afecțiune se numește durere de început. Mecanismul de dezvoltare a acestor dureri este zonele osteofitice acoperite cu resturi distructive de țesut cartilaj, fibrină și lichid vâscos. Când articulațiile se mișcă, o peliculă din aceste componente sau detritus acoperă zonele expuse, ungându-le și astfel absorbind durerea. Durerea de blocare apare după ce produsele de distrugere din spațiul intraarticular, adică resturile osoase sau filmul mare de țesut conjunctiv, pătrund în mușchi. Există un alt tip de durere: constantă, dureroasă, spart + independent de mișcări, acestea sunt caracteristice sinovitei reactive.

Atenţie!Durerea de tip blocare poate fi tratată numai cu intervenție chirurgicală urmată de refacerea articulației afectate. Tratamentul cu remedii populare nu este recomandat, aceasta este plină de dezvoltarea artrozei purulente cu răspândirea infecției în tot organismul, iar după sepsis există modificări morfologice evidente în toate organele și sistemele.

Simptomele inflamației articulațiilor

Simptomele sunt împărțite în funcție de gradul de dezvoltare a patologiei. Artroza se face simțită după 38-40 de ani, când sistemul de amortizare articulară începe să se uzeze, iar în locul ei nu apar tampoane de cartilaj reînnoite sau tinere. Cu un dezechilibru hormonal, „haosul" se instalează în toate sistemele vitale, acest lucru este valabil și pentru sistemul locomotor, astfel încât în zonele afectate țesuturile nu se regenerează, ci mai degrabă are loc distrugerea + deformarea.

Simptomele artrozei:

Grade și perioade de artroză	Descrierea simptomelor
am grad	Durere slabă, de scurtă durată, cu localizare precisă. Oboseală rapidă a articulației dureroase. Durerea se intensifică după plimbări lungi, alergare sau ridicare de greutăți și dispare după odihnă. Se aude un zgomot slab la îndoire sau la alte mișcări. Nu există modificări vizuale + palpare, se păstrează forma anatomică a articulației, nu se observă umflare.
gradul II	Disconfort în articulațiile afectate, rigiditatea se observă după odihnă. Restricții parțiale de trafic. Durerea nocturnă, precum și durerea în funcție de condițiile meteorologice. La îndoire și alte mișcări, apare un clic puternic caracteristic. Există modificări vizuale și la palpare: articulațiile sunt mărite și scurtate, plus atunci când se aplică presiune, pacientul răspunde brusc la durerea acută.
gradul III	Se remarcă disconfort complet la nivelul articulațiilor afectate, instabilitate articulară sau anchiloză. Mișcarea este paralizată. Există dureri constante ascuțite sau dureroase noaptea. Se pierde forma anatomică a articulațiilor: îngroșarea/scurtarea și deplasarea axului structurii articulare. Există umflare + durere la apăsare. Mersul este modificat, din cauza cruțării organului de mișcare, se modifică forma scheletului osos. Mișcarea se realizează cu ajutorul unui baston sau cârje. Cu modificări morfologice cu un factor infecțios sau nervi ciupiți, apare o temperatură ridicată (37-38 de grade).
Perioade de exacerbare și remisiune	În artroză, exacerbările alternează cu remisiuni. Patologia este agravată de activitatea fizică. Exacerbările sunt cauzate de sinovită. Sindromul de durere acoperă toate zonele afectate, inclusiv corsetul muscular. Spasm reflex, formând contracturi dureroase. Artroza se caracterizează prin crampe musculare. Pe măsură ce distrugerea crește, sindromul durerii devine mai pronunțat. Cu sinovita reactivă, articulația crește în dimensiune și capătă o formă sferică. În articulații apare lichid, care la palpare creează un efect de fluctuație. În timpul unei remisiuni scurte, durerea dispare, dar mișcarea este dificilă.

Detectarea în timp util a patologiei cu ajutorul testelor de diagnosticare și consultarea specialiștilor necesari va ajuta la depășirea celei de-a doua și a treia etape, menținând funcționalitatea și sănătatea tuturor grupelor articulare ale sistemului locomotor până la bătrânețe.

Măsuri de diagnostic

Clarificarea diagnosticului se bazează pe studii de laborator/instrumentale. Fiecare caz este studiat diferit, adică cu o abordare individuală a fiecărui pacient.

Lista de studii este formată din:

• Analize generale și biochimice de sânge.
• Test de sânge pentru agent reumatoid.
• Analiza urinei și fecalelor.
• Examinare cu raze X: imagine în trei poziții.
• Scanarea CT a articulației pentru a clarifica structura osoasă.
• RMN-ul articulației: studiul ligamentelor și mușchilor.
• Tomografie computerizata.

Important!Pacienții cu artroză trebuie să consulte un ortoped, reumatolog, endocrinolog, hematolog, oncolog, iar pacienților de sex feminin li se recomandă să consulte un ginecolog.

Regimul de tratament

Tacticile terapeutice includ o întreagă gamă de măsuri care vizează eliminarea cauzei principale, corectarea dietei nutriționale, restabilirea funcției pierdute + un stil de viață blând, adică fără activitate fizică specială (mers lung, alergare, transport de obiecte grele). Regimul de tratament terapeutic constă în terapie medicamentoasă, tratament local, proceduri fizioterapeutice și terapie cu exerciții fizice. În paralel cu aceste metode, se folosesc remedii populare.

Terapie medicamentoasă pentru artroză

Terapia complexă constă în:

1. Medicamente din grupa AINS;
2. Analgezice (tablete + injecții);
3. Medicamente care ameliorează spasmele musculare (relaxante musculare);
4. Restauratori de tesut cartilaginos (condroprotectori);
5. Antibiotice;
6. Antihistaminice;
7. Medicamente care îmbunătățesc circulația sângelui;
8. Vitamine: B2, B12, PP și A;
9. Antioxidanți: vitamina C;
10. Medicamente pe bază de substanțe hormonale.

Se recomandă includerea în regimul de tratament pentru artrita reumatoidă:

• Medicamente pe bază de aur;
• Imunosupresoare;
• Medicamente antimalarice;
• Medicamente care inhibă celulele maligne.

Atenţie!În timpul remisiunii patologiei, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene nu sunt recomandate; acestea afectează tractul gastrointestinal, provocând numeroase ulcere și, de asemenea, inhibă procesul de nutriție a țesutului cartilajului.

Unguente de uz local pentru artroză

Tratamentul local are un efect direct. Gelurile și unguentele intră direct în contact cu țesuturile afectate, ajungând rapid la loc, eliminând durerea și inflamația. Preparatele sub formă de geluri sunt utilizate pe scară largă pentru refacerea stratului de cartilaj. Pentru aplicare locală se folosesc unguente de încălzire + antiinflamatoare.

Fizioterapie

Ameliorarea durerii spasmodice cu reducerea inflamației + îmbunătățirea trofismului și inervației se realizează cu ajutorul fizioterapiei. Fazele de exacerbare sunt eliminate sau scurtate prin terapia cu laser, câmpurile magnetice și iradierea ultravioletă. În faza de remisiune a artrozei, adică în timpul fazei de calm, sunt utile procedurile de electroforeză folosind dimetil sulfoxid și anestezice. Procesele distructive și inflamatorii sunt afectate de fonoforeză cu glucocorticosteroizi, inductotermie, aplicații termice de ozocherită sau parafină, precum și de sulfură, radon și băi de mare. Corsetul muscular este întărit prin stimulare electrică.

Interventie chirurgicala

Problema unei articulații deformate/anchilozate se rezolvă în final prin operații chirurgicale precum endoprotezarea, precum și o metodă paliativă de descărcare a cadrului articular (coxartroza se elimină prin osteotomie transtrohanterică + fenestrarea fasciei femurale; gonartroza se corectează prin artrotomie cu curățare). a spaţiului intraarticular din resturile de distrugere plus mărirea cartilajului artificial). Dacă osul este complet incapacitat, acesta este înlocuit cu o grefă artificială, iar axa tibiei este corectată.

Remedii populare

Medicina tradițională ajută la scăderea durerii și a inflamației, elimină temporar durerea și restabilește funcția pierdută. Există cazuri izolate de vindecare completă prin metode tradiționale folosind următoarele tincturi, unguente și comprese:

1. Tinctură de usturoi + ceapă și miere: 100 g pulpă de usturoi + 100 g ceapă tocată + 2 linguri mari de miere + 200 ml vodcă. Se infuzeaza 3-5 zile. Se aplica sub forma de comprese si frecare.
2. Sabelnik sub formă de tinctură: 200 g de pulbere uscată sau tern proaspăt + 200 ml de alcool medical diluat, se lasă timp de 24 de ore. Bea o lingură înainte de masă de 3 ori pe zi.
3. Unguent pe bază de grăsime de bursuc și propolis: frecați pentru articulații, aplicați de două ori pe zi.
4. Hrean de masă + miere: 100 g hrean + 100 g miere + 100 ml vodcă. Se infuzează timp de 24 de ore, se beau 20 de picături. Această tinctură poate fi frecată pe articulațiile dureroase de 3-5 ori pe zi.
5. Unguent ardei iute + grasime de porc: 1 lingurita de pudra + 200 g de grasime. Se infuzeaza 2-3 zile. Folosit ca medicament local de încălzire. Aplicați 1-2 pe zi.
6. Compresa: coaja de stejar + ace de molid: 200 g coaja de stejar + 200 g ace de molid zdrobit + 100 ml alcool.

Toate rețetele enumerate de la vindecătorii tradiționali sunt recomandate a fi folosite numai după consultarea unui medic. Dacă pacientul este alergic la anumite medicamente, utilizarea acestora este strict interzisă, deoarece pot duce la șoc anafilactic.

Caracteristici de prevenire

Prevenirea este un instrument eficient pentru prevenirea bolilor, distrugerii și deformării articulațiilor. În scopuri preventive, trebuie să faceți următoarele:

• Reglați meniul, din care excludeți prăjiți, grași, piperați, sărati, alcool + nicotină.
• Adaugă jeleu și jeleuri în meniul tău zilnic.
• Evitați încărcăturile obositoare.
• Creșteți măsurile de siguranță pentru a evita rănirea.
• Efectuați în mod constant un set special de exerciții pentru aparatul locomotor.
• Încercați să luați vitaminele B și C.
• În scop preventiv, luați condroprotectori, suplimente de calciu, potasiu, plus alte minerale o dată la șase luni.
• După o entorsă articulară sau o leziune mecanică, fiți examinat de un medic.

Lista se alătură cu efectuarea de exerciții fizice constante pentru îmbunătățirea aportului de sânge, inervarea și refacerea stratului cartilaginos al articulațiilor. Aceste exerciții sunt prescrise de un medic.

rezumat

Distrugerea cu deformarea articulațiilor începe după 38-40 de ani, deci nu este nevoie să amânăm lupta împotriva acestei patologii. O afecțiune neglijată poate duce la un scaun cu rotile, iar un răspuns în timp util la boală cu un tratament eficient este un succes clar către recuperare. Este imposibil să tratați artroza pe cont propriu; acest tip de patologie se referă la tulburări metabolice legate direct de modificări ale nivelurilor hormonale sau patologii cronice ale altor sisteme. La primele simptome, contactați un traumatolog sau un chirurg, nu întârziați, altfel veți fi tratat doar într-o secție chirurgicală cu reabilitare îndelungată.